Partea 2: Prima seara de practica - tango

MOTTO: "Daca vrei sa iei foc, foloseste unul din cei doi TA: TAbasco sau TAngo!" (Eu am spus asta...)

In timpul primei seri  de practica, mai multi dintre noi au facut urmatorul comentariu: "Parca ar fi o seara de bal de demult!". Cu farmecul, cu magia, cu vibratia unor vremuri, a unor sentimente pe care, poate, cei mai multi dintre noi le credeau demult apuse.
Si atunci, ce este aceasta? Un fel de mica minune? Dar cine face minuni,  de obicei? Oamenii obisnuiti. NOI! Noi, cei prezenti, faceam minunea care ne incanta-nu stiu CATI dintre noi erau constienti de acest lucru, dar asa stateau lucrurile. Insa ma intreb: "Ce determina un om obisnuit sa faca minuni? Lucruri de care nici macar nu este constient?"
Nu stiu raspunsul pentru alte situatii, dar pentru aseara, raspunsul este destul de limpede: "tango". Tango nu face minuni, tango ne face PE NOI sa facem minuni. Este ca o apa curgatoare. O poti privi ca pe un ceva in care sa iti speli rufele. O poti privi ca pe un ceva pe care il lasi sa curga / starneasca trairi prin tine. E o chestie de alegere, de capacitate de intelegere. Poti sa ii ceri doar ceea ce poti sa primesti  la el. Iti poate spala rufele. Sau iti poate potoli setea de "VREAU MAI MULT DE LA MINE". Alegerea e a ta.

Minunea nu o face cel ce vrea sa faca minuni. Minunea o face doar cel ce POATE PRIMI  minuni. Asa este tango-nu face minuni pentru mine. EU fac minuni pentru mine, lasandu-l sa curga prin mine.

Pentru tango trebuie sa fii viu. In timpul primei milonga, o panica m-a cuprins, vazand cat de putin viu sunt. In timpul primei seri  de practica, inima a inceput sa imi vina la loc. Sala de dans era o sala de reanimare, unde (ma refer in special la  noi, incepatorii) fiecare ne-am facut fiecaruia resuscitare si respiratie gura la gura ("Honi soit qui mal y pense", OK?).
Ne-am incurajat si, incetul cu incetul, pasii au inceput sa se lege. N-au mai fost 10 pasi risipiti pe podea. Au inceput sa devina cinci perechi de cate doi pasi legati. Apoi cate doua perechi  cate cinci pasi. Si tot asa. Pana urma, devii bun in ceea ce faci in mod repetat.

Eu cred ca multa vreme ni s-a parut, multora dintre noi, tangoul ca fiind ceva inaccesibil, un "ceva" pe care desi ni-l dorim, nu il vom putea avea niciodata. Cineva m-a invatat recent, insa, ca "DACA VREI SA AI CE NU AI MAI AVUT, TREBUIE SA FACI CE NU AI MAI FACUT". Se pare ca noi toti ne-am hotarat sa avem ceva ce nu am mai avut... Confirmarea am primit-o in timpul primei seri de practica, de la noi insine!

Despre dureri. Deja din timpul primelor lectii, dar manifestandu-se mult mai "eficient" pe durata acestei seri de practica, au inceput sa apara durerile. Ca semn al faptului ca fiecare dintre noi incepea sa faca ceva ce nu mai facuse pana atunci. Majoritatea dintre noi au inceput sa descopere ca au cu mult mai multi muschi decat banuiau!
A fost a doua oara cand mi se valida o teorie mai veche a mea. Teoria e simpla: "Daca ceva ti-e neplacut si NU AI CE SA FACI in privinta asta, suceste-l! Fa-l placut!".
Prima data mi-am verificat teoria pe mine insumi: m-am trezit intr-o dimineata cu fiecare zgarciulet si muschiulet din mine (si credeti-ma, am destule de-astea!) incercand sa imi arate cat de multa durere poate sa incapa in el. Pana in acea dimineata ma rezumasem sa imi spun: "ma simt de parca m-a lovit trenul!". Dar atunci m-am revoltat si mi-am spus: "ma simt de parca as fi facut toata noaptea dragoste cu <> superba!". Si, dintr-o data, fiecare secunda de durere si-a shimbat sensul (try to imagine, ok?).
La fel, aseara, fiecare senzatie de durere ne aducea aminte ca ne-am hotarat  schimbam ceva in viata noastra, am hotarat sa facem CEVA CE NU AM MAI FACUT (deci muschiuletii se revolta, nu?), pentru ca ne dorim CEVA CE NU AM MAI AVUT!
Dintr-o data, e placut, nu? :)

Incetul cu incetul, am inceput sa ne dam seama ca tango este un flux. Un fluid care trece de la unul la celalalt, repetat, in ambele sensuri, intre cei doi parteneri. Interesant este ca tango a inceput sa ne arate ca poti dansa intr-o seara cu acelasi partener, indiferent  cate au fost persoanele care ti-au trecut prin brate sau, din contra, poti dansa cu o multime de parteneri, desi un singur om a stat lipit de tine tot timpul...

Tango este o apa curgatoare circulara. El izvoraste din ultimul acord si se varsa in primul sunet. Se implineste in primul pas si se iveste in ultima miscare.

Tango nu isi pune intrebari. Tango stie.

Tango nu da lectii. Tango se daruieste.

Ca barbat, pentru a te putea misca tango (deja incep sa simt ca de fapt tango, nu se danseaza, ci "se misca"), trebuie, printre multe altele, sa inspiri  incredere partenerei. Daca NU ii inspiri incredere, CUM i-ai putea cere sa se lase pe mana ta?
Si inca un truc furat (ca nu au vrut sa ni-l spuna direct, hotii! :) ) in timpul primei seri de practica, este urmatorul: tango se danseaza FOARTE mult cu MAINILE! Cine stie, intelege la ce ma refer. Cui nu stie, n-are rost sa ii explic!

Asa cum se vede, deocamdata, de unde stam noi, tango nu are de-a face neaparat cu dragostea, ci doar cu pasiunea. Asa ni (mi) se pare in acest moment, cel putin. Privind doi parteneri in tango, ceea ce vad nu este dragoste ci pasiune. Poate ma insel. Poate nu... :)

  Este evident, punand toate aceste lucruri cap la cap, faptul ca noi aici nu invatam doar un dans. Mai mult, sunt convins ca multi dintre noi NICI MACAR NU AU VENIT aici DOAR pentru a invata sa danseze...

Cert este ca un alt motiv pentru care o persoana danseaza tango este pentru ca ii place sa seduca si, in egala masura, ii place sa se lase sedusa. Pentru ca STIE sa seduca si pentru ca STIE sa se lase sedusa.
Cu stil... :)

Tango este esenta comunicarii. A pasiunii. Si a bunului simt.
Tango nu este o muzica sau un dans pentru marlani. Dauneaza grav nesimtirii si combate misto-ul.

In egala masura - si asta am spus-o mai demult! - tango mi s-a parut intotdeauna esenta coridei. Cea mai echitabila forma de corida, fara invingator si invins. Corida suprema, in si prin care se manifesta o fiinta superioara. Cea care si-a depasit nevoia de a invinge, descoperind-si nevoia DE A FI EGALA SI DIFERITA, simultan, cu si de cealalta.

O intrebare interesanta pe care ne-am pus-o inainte de prima seara de practica a fost: "cati timpi are tango?". Pentru ca multi dintre noi (eu ma numar printre acestia!) au / aveau nevoie sa poata masura, sa stie, milimetric si clar, calculat, ce si cum inainte de a face.
Raspunsul l-am primit la sfarsitul celor patru ore de practica, si ni l-am dat singuri: "tango are un singur timp: timpul PREZENT". El nu exista ieri si nu va exista maine. El exista doar ACUM. 
(Da, m-am jucat putin cu cuvintele!)

Am fi fost tentati sa spunem ca tango este o oglinda, dar ne-am fi inselat. Nu este o oglinda, este o sala a oglinzilor, pentru ca iti arata cate un chip al tau in fiecare partener cu care dansezi.

Desi poate parea ciudat, tango este un dans care... nu incepe niciodata, pentru simplul motiv ca... nu s-a incheiat vreodata.

In fine.
Dupa aceasta prima seara de practica, adorm tinand in mana stanga cartea pe care o citeam cand m-am imbratisat in aeroport. :)
Adorm mangaiat de glasul partenerei, care imi confirma, in vis, nevoia femeii-tango de la barbatul-tango: "Condu-ma!"