vineri, 12 martie 2010

Fightdance

Cea mai echitabilă formă de coridă este tangoul

miercuri, 10 martie 2010

Mârlănia începe cu mine

Mârlănia începe cu mine. Da, da, cu mine, cel care mă dau rotund că sunt anti-mârlănie, anti-nesimţire, dar care iau senin şi pur câte 4-5 litri din dozatoarele montate pe holuri (neesenţial faptul ca după 2 ore de la montare ele rămân goale). Şi, dacă stau bine să mă gândesc, pot găsi încă o sumedenie de semne de mârlănie în mine: muzică ascultată tare - chiar şi la căşti, vorbitul la mobil în gura mare, vorbitul tare în autobuz... lucruri făcute de mine. Cel care am pretenţii, nu ? Cel care are pretenţii, dar nu de la sine, ci de la ceilalţi.
Şi, dacă staţi bine să vă gândiţi, puteţi găsi o sumedenie de semne de mârlănie în voi înşivă.
Mârlănia nu începe cu alţii. Mârlănia începe cu noi. Cu mine.

duminică, 28 februarie 2010

Toleranţă

Problema cu toleranţa este că mulţi (prea mulţi) îşi clădesc sentimentul de toleranţă pe un sentiment de superioritate.
Problema cu toleranţa este că mulţi (prea mulţi) îşi clădesc sentimentul de toleranţă pe un sentiment de inferioritate.
Problema cu toleranţa este că puţini (prea puţini) îşi clădesc sentimentul de toleranţă pe un sentiment de egalitate.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Pantof Rosu cu Toc





Pantof Roşu cu Toc

Un Pantof Roşu cu Toc nu este un pantof roşu cu toc.

Raţiunea de-a fi a unui Pantof Roşu cu Toc este de a-ţi lua/răpi răsuflarea, de a te face să uiţi să respiri, încremenirea privirii, răpirea bătăilor inimii. Nu poţi gândi în faţa unui Pantof Roşu cu Toc.

Roşul unui Pantof Roşu cu Toc este atât de năprasnic încât nu există roşu dincolo de el.

Un Pantof Roşu cu Toc se citeşte începând de la toc. Apoi de la vârf, urcând spre gleznă. Esenţa unui Pantof Roşu cu Toc este glezna. Un Pantof Roşu cu Toc se citeşte cu pantalon sau cu fustă. Se citeşte la 20, la 30 sau la 40 de ani. Se citeşte cu fascinaţia atingerii şi a sărutului interzise. El este promisiunea ilegală.

Un Pantof Roşu cu Toc se citeşte cu dorinţă neascunsă, clară, evidentă. Se citeşte nescos din picior. Nu poţi citi un Pantof Roşu cu Toc scos din picior. Nici nu există, scos din picior este golit de esenţă.

Un Pantof Roşu cu Toc nu se atinge şi nu se sărută în timpul cititului. Cititul înseamnă promisiunea.

Un Pantof Roşu cu Toc se citeşte în completă cunoştinţă de sine, cu asumarea deplină a tot ceea ce înseamnă acest lucru. Se citeşte obsesiv – nu poţi citi un Pantof Roşu cu Toc dacă nu eşti obsedat de glezna îmbrăcată de el. Se citeşte obraznic – pentru că este scris obraznic, şi este scris obraznic pentru că doar obraznic poate fi scris. Astfel încât un Pantof Roşu cu Toc se citeşte aşa cum este scris: cu obrăznicie.

Citind un Pantof Roşu cu Toc înţelegi că nu goliciunea contează ci îmbrăcămintea care dezgoleşte. Promisiunea, nu împlinirea, incertitudinea, nu siguranţa, POATE, nu DA sau NU, eventualitatea, nu certitudinea. Nu posesia, ci îmbrăţişarea. Şoapta şi nu rostirea. Odată atins, magia se risipeşte şi intervine căutarea plăcerii brute, fizice. Repetarea. Voluptatea. De aceea oare după o perioadă de voluptate căutăm pe altcineva, nu mai bun, ci pe cineva necunoscut încă nouă, care să ne poată oferi din nou emoţia mistică a incertitudinii, pentru câteva clipe, măcar.

Un Pantof Roşu cu Toc nu poate fi încălţat de o femeie, ci doar de Femeie.

Un Pantof Roşu cu Toc este crud – cel mai crud. Este lipsit de suflet, te sfâşie zâmbind, îţi răstoarnă sensurile lumii tale bine aşezate, îi răvăşeşte ordinea bine aşezată. Acesta este din motivele pentru care îl iubeşti. Pantoful Roşu cu Toc te lasă nelămurit, răvăşit, plin de dorinţă, lipsit de orice punct de orientare. Şi nici măcar nu vei şti ce simte pentru tine. Tipic feminin.

Nici un bărbat nu i se poate opune unui Pantof Roşu cu Toc.

Un Pantof Roşu cu Toc exercită aceeaşi fascinaţie asupra bărbaţilor şi femeilor, în egală măsură. Dorit şi adorat de femei şi de bărbaţi, seducţia sa mistică şi totală rămâne învăluită în roşu.

Dorim să încălţăm în Pantofi Roşii cu Toc fecioare ! Orice bărbat doreşte să încalţe o fecioară în Pantofi Roşii cu Toc ! Când vezi o fecioară, te întrebi cum să faci ca să o încalţi cu Pantofi Roşii cu Toc.

Singurul care POATE încălţa o fecioară cu Pantofi Roşii cu Toc este Bărbatul. bărbaţii visează să încalţe o fecioară cu Pantofi Roşii cu Toc. Un Bărbat o face natural. De asemenea, de aceea Bărbatul are puterea de a transforma orice femeie în fecioară.

O Femeie este fecioara care a încălţat deja Pantofii Roşii cu Toc. Evident, Fecioara e sfântă. E altceva. Pantoful Roşu cu Toc nu este sfânt. El reprezintă tot ceea ce există în afara sfinţeniei. Reprezintă umanul. Ca şi Pantoful Roşu cu Toc, umanul nu este sfânt.

Nunta este declaraţia fecioarei că a găsit Bărbatul şi este gata să se lase încălţată / să încalţe Pantofii Roşii cu Toc. Nunta este încălţarea fecioarei cu Pantofii Roşii cu Toc . Pantoful Roşu cu Toc are drept simbol nunta – nu invers. Ca femeie, poţi avea mai multe nunţi, dacă găseşti Bărbatul. O Femeie are mai multe nunţi, oricum.

O femeie încalţă Pantoful Roşu cu Toc; o Femeie acceptă încălţarea din partea Pantofului Roşu cu Toc. femeia se subordonează Pantofului Roşu cu Toc, în timp ce Femeia şi-l subordonează.

Pantoful Roşu cu Toc nu este tulburător, el te loveşte direct, drept între ochi. Pantoful Roşu cu Toc nu este tulburător, el îţi ia minţile. Nu te mişcă, te spulberă mental, raţional. În faţa unui Pantof Roşu cu Toc nu există raţiune. El este esenţa iraţionalului.

Pantoful Roşu cu Toc este Femeia, glezna este Bărbatul. Bărbatul este pus în evidenţă de îmbrăţişarea femeii – strâmtă, strânsă, fierbinte.

De fiecare dată când încalţă un Pantoful Roşu cu Toc, Femeia îl posedă. De fiecare dată când Femeia încalţă un Pantoful Roşu cu Toc ea devine conştientă de virilitatea sa, simte ceea ce simte Bărbatul când penetrunde Femeia. De fiecare dată când Femeia încalţă un Pantoful Roşu cu Toc, culorile au orgasm.

Fiecare pas al Femeii încălţate în Pantofi Roşii cu Toc devine un simbol al sexului pur, al dăruirii fizice în deplină cunoştinţă de cauză. Este felul Femeii de a spune răspicat :”Ştiu exact ceea ce vrea, ştiu exact ceea ce fac !”.

Un Pantof Roşu cu Toc se naşte atunci când Fecioara priveşte Diavolul în ochi.

Sanda cu Toc


O Sanda cu Toc este obraznică – ea nu este scrisă cu obrăznicie, precum Pantoful Roşu cu Toc, ea este obrăznicia pură. O Sanda cu Toc dezbracă piciorul de orice urmă de reţinere în ceea ce priveşte seducţia. Un picior încălţat cu Sanda cu Toc simte nevoia de a seduce. Sandaua cu Toc este goliciunea îmbrăcată a piciorului, Sandaua cu Toc dezvăluie totul, fără a lăsa piciorul gol.

Ea nu ascunde şi nici nu îşi propune asta. Ea aproape că promite, deşi nu o face, te face doar să ai senzaţia că ţi-a promis. Un picior nu este încălţat de o Sanda cu Toc, el este înfăşurat de ea. Ea expune voit, şi te lasă să crezi că. Fără să.

O Sanda cu Toc este (prefăcuta) inocenţă adolescentină pe care o îmbracă orice Femeie ce ştie / vrea / se pregăteşte să seducă. Sandaua cu Toc este modul de-a se juca al Femeii. O Sanda cu Toc reprezintă seducţia pură. Ea stârneşte dorinţa de a atinge, de a simţi piciorul.

Fecioarele se încalţă în Sandale cu Toc. Fecioarele care ştiu că, dar încă nu.








PS. Pentru a nu intra in conflict cu drepturile de autor (pe cat posibil) indic in continuare locurile de unde am luat pozele pe care le-am prelucrat pentru acest text.

http://imgfave.com/view/82531
http://imgfave.com/view/70835
http://imgfave.com/view/70766
http://www.amazon.com/Inch-Evening-Sandal-Ankle-Patent/dp/images/B0013EC10O/ref=dp_image_x_0?ie=UTF8&s=shoes&img=0&color_name=x
http://www.myconfinedspace.com/wp-content/uploads/2009/11/Kristin-Kreuk-on-her-knees-with-red-shoes.jpg
http://www.red27fashion.com/wp-content/uploads/2008/07/red-sandals.jpg

vineri, 26 februarie 2010

Aceiaşi, diferiţi

Mă întreb, oare de ce culoarea maro "cade" atât de bine pe o femeie (poate doar o femeie îmbrăcată complet în gri este mai elegantă decât una "îmbrăţişată" de maro), în timp pe un bărbat îmbrăcat în maro întruchipează (mai totdeauna) imaginea certitudinii eşecului ?

miercuri, 24 februarie 2010

Ceva mai putin praf...

Nu cred că trebuie să ne gândim neapărat la legi fundamentale atunci când simţim nevoia să le sugerăm câte ceva bravilor noştri parlamentari. Pot să fie şi lucruri mici, dar importante. La urma urmei, un camion te zdrobeşte într-o fracţiune de secundă, dar un ţep în talpă te poate enerva ani de zile (dacă ţi-e lene să-l scoţi !).
Aşa că eu le-aş propune următoarele idee: ce-ar fi ca primăriile să fie obligate să acopere orice petec de pământ gol cu un covor de iarbă ? Şi tot primăriile să aibe dreptul de a obliga pe oricine efectuează lucrări să acopere zonele de pământ gol rămas în urma lucrărilor cu acest covor de iarbă ? Şi, în egală măsură, pe oricine distruge iarba, să o pună la loc ? Nu mi se pare un cap de ţară, dar ar fi mult, mult mai puţin praf în oraşele noastre.
Cei care au trecut prin Viena (de exemplu), măcar, poate vor fi observat că în acest orăşel nu prea găseşti pământ gol... găsesc ei cu ce să îl acopere (alo, alo ! nu mă refer la beton sau asfalt)