Partea 4. I just add words

Motto: "Dansul meu invata sa iti potoleasca setea" (Da.Tot eu am spus-o...)

Cand nu stii ce ai de facut, inseamna ca nu stii unde vrei sa ajungi. Fara un scop, cum sa stii ce ai de facut?
Miercurea trecuta am iesit din sala de dans cu doua idei clare. Prima era ca nu poti dansa tango daca nu stii cine esti si daca nu ai un scop.
A doua idee era mai simpla, mai robusta: "Vineri, la milonga, voi reincepe sa redevin".
Nu este o problema de orgoliu. Este o chestiune de perseverenta si de ambitie. Pana la urma, tango este un instrument de autoevaluare.
Evident, esecul meu de miercuri dovededea un singur lucru: tango se danseaza cu capul. Si, evident, cu sufletul. Tango reuseste, prin esenta sa, sa oblige cele doua entitati distincte ale noastre (minte si traire), sa lucreze impreuna.
Am iesit din sala miercuri zbarnaind pe frecventa clasicului "unde nu e cap, e vai de picioare" (singura exceptie, dupa mine, o face cuiul: nu are picioare si e vai de capul lui!)

Aseara, la cea de-a doua milonga, am inceput sa urc treptele la loc. Am plecat de la ceea ce intuisem, deja, mai demult: tupeu.
Tupeul bun. Tupeul ca impuls. Tupeul tangoului.
Tupeul tangoului este haina de bal a golanului cu bun simt.
Vineri am fost golan. Am fost golan in sensul ca nu mi-a pasat decat de dans. Nu mi-a pasat de posibilele remarci ale mult-mai-avansatilor de pe ringul de dans (aveam sa aflu ca adevaratii profi de tango nici macar nu comenteaza...). Nu mi-a pasat de eventualele greșeli pe care LE-AS FI PUTUT face, ci doar de pașii pe care ii cunoașteam.
Nu mi-a pasat de ceea ce NU stiu, ci doar de ceea ce ȘTIU. Nu mi-a pasat de Nu ci doar de DA.

A functionat! Așa cum un celebru personaj spunea "I'll be back!", eu chiar am făcut-o! M-am întors in echilibrul meu cu tango. Evident, in echilibrul pe care un incepator il are cu tango. Nu îmi pot cere o relație cu tango așa ca si cum as fi un profi. Dar exista o asemanare între relația MEA cu tango si relația instructorilor mei (profi) cu tango: daruirea. Sunt gata sa mă darui acestui dans in măsura in care ei se daruiesc deja, lui.

Atunci cand invit o partenera la dans, vreau sa o fac sa se simta bine, simtindu-ma bine si eu. Noi uitam cateodata de asta, in viata obisnuita. Uitam ca trebuie sa ne faca placere si ca nu trebuie sa facem din placerea partenerei  / partenerului un scop in sine.
Nu ea, nu eu, ci NOI!
Asta a fost o alta chestie pe care o intuiam, dar tango mi-a aratat-o direct si simplu...

In / prin tango, vreau sa ii arat pasiunea cu care am fost daruit, vreau sa ii cunosc pasiunea cu care a fost ea binecuvantata si vreau sa incercam sa intrevedem impreuna pasiunea ce se poate naste între noi. Avem la dispozitie, in principiu, o...tanda.

Vineri seara, in cea de-a doua milonga din viata mea, partenerele mele m-au invatat ca tango e una din cele mai puternice arme impotriva misoginismului.
NICI UN MISOGIN NU POATE DANSA TANGO! Deși aparent "Man rules!" Întru-un tango, de fapt lucrurile sunt nu exact pe dos, dar...complet altfel. CUPLUL, nu El sau Ea!
Mai mult... Tango mă învață că... Nu exista EA fără EL si nu exista EL fără EA... Tango de unul singur?!?

La cea de-a doua milonga, am inceput sa urc treptele la loc la loc! (La ultima lecție de miercuri fusesem vraiste). Am redescoperit placerea de a fi impreuna. Placerea de a fi impreuna nu cu o femeie anume, cu o Femeie.
Pentru ca, eu așa simt, vad si dansez: partenerele mele de tango nu sunt femei, ci Femei.

Cateva cuvinte despre cine ne invata sa dansam. Stiti cine sunt ? Nu sunt instructorii. Nu sunt instructorii, ca instructori. Ci sunt aia -aia doi, care ARD. Care uneori uita, sau se prefac ca uita de noi la lectii, ca sa faca si ei cativa pasi DOAR PENTRU EI! Asta imi place la ei si inteleg ca, de fapt, asta este singurul mod in care ne pot invata...partile care NU se pot explica.

Despre scris, acum. Cuiva i-au plăcut cuvintele mele referitoare la tango, si am promis ca voi explica ceva. De aici titlul acestui material. NU EU scriu. Colegii mei, partenerele mele, instructorii mei... Aceștia sunt oamenii care simt, trăiesc, se misca, vibreaza, suferă tango. Eu doar observ ce se întâmpla, si adaug cuvinte. Atât... Este meritul LOR, nu al meu. Eu doar trag cu ochiul la este la mine si la alții in suflet.
Eu doar adaug cuvinte...

Pentru bal, am înțeles ca, in principiu este bine sa evităm cuvântul "Multumesc!"
Ei bine... As vrea sa spun ceva tuturor partenerelor mele (din prezent, din viitor, din trecut):
"La sfârșitul fiecărui dans, m-am uitat / mă voi uita in ochii tai si privirea mea a însemnat si va însemna un singur lucru: SUNT MAI FRUMOS CU UN TANGO!"