Acţiune. Expectativă.

                                  MOTTO: "Oamenii care ne iubesc nu sunt oamenii pe care îi iubim" (Mr. K)

De multe, foarte multe ori se întâmplă aşa, ca în motto-ul textului. De multe ori însă totul este alimentat de noi înşine.

Atunci când doar tu te întrebi ce îşi doreşte persoana de lângă tine, de la tine, înseamnă că îi laşi puterea şi acţiunea şi decizia COMPLET. Tu nu ai nimic în contrabalanta, nu ai nimic de oferit, nu eşti egalul său ! Te pui de la început într-o situaţie de inferioritate. TU faci asta.

Ar trebui să te întrebi cel puţin alte două lucruri:

- ce îmi doresc eu de la mine?

- ce îmi doresc eu de la persoana de lângă mine?

"Ce îşi doreşte cel de lângă mine de la mine?" ar trebui să fie a treia întrebare pe care să ţi-o pui, nu prima. Pentru că dacă nu ştii cine eşti şi nu ştii ce cauţi, ai şanse mari să fii doar combustibil pentru viaţa altora. Lemnul care va arde pentru ca alţii să aibă căldură.

Cum poţi să dai ceva cuiva, PÂNĂ să ai ceva de dăruit? Cineva a spus: "Înainte de a da, trebuie să ai!"

Ceea ce uităm sau, de fapt, ceea ce NU NE ÎNVAŢĂ NIMENI este faptul că înainte de a cere altora să facă ceva pentru mine, EU trebuie să fac ceva pentru mine.

Este o atitudine infantilă să cer altora ceea ce eu nu îmi dau.

De ce mă plâng că nu mă respectă alţii atâta timp cât EU nu mă respect?

De ce mă plâng că nu mă iubeşte nimeni atâta timp cât EU nu mă iubesc?

De ce mă plâng că nu sunt o persoană frumoasă atâta vreme cat-iata! EU îmi spun că nu sunt o persoană frumoasă?

De ce mă plâng că toţi îmi pun piedici atâta vreme cât EU NU CRED că pot merge înainte?

Şi de ce mă plâng că nu mă ajută nimeni cât timp EU nu cred că pot reuşi?

Iar după ce reuşesc să înţeleg cam cine sunt şi cam ce vreau, ar fi bine să ţin cont de ceea ce m-a învăţat cineva odată:

"DACĂ VREI SĂ AI CEEA CE NU AI MAI AVUT, TREBUIE SĂ FACI CEEA CE NU AI MAI FĂCUT"

O relaţie pleacă de la echilibrul dintre a da şi a primi. Dacă doar dai sau doar primeşti, unul va suferi. Mai devreme sau mai târziu. Şi aceea nu va fi niciodată o relaţie. Cât este raportul acceptabil dintre a da şi a primi...asta se defineşte în interiorul relaţiei.

Îmi place să cred într-o relaţie în care tu mă consumi pe mine pentru nevoia ta. Iar lumina, bucuria şi plăcerea pe care le trăieşti avându-ţi nevoia împlinită, sunt combustibilul pe care îl consum eu, pentru a-mi satisface nevoia mea. Împlinindu-mă, sunt gata, sunt pregătit să ţi se facă foame din nou. Cercul se închide.

Astfel, după o vreme, începem să ne completăm unul pe altul. Eu voi începe să am din ce în ce mai mult gustul de care ai nevoie iar tu vei avea din ce în ce mai mult aroma trebuincioasă mie.

Nu poţi sta la nesfârşit ca un copil la Disneyland, aşteptând de la persoana de lângă tine să te surprindă, să te înţeleagă...să te iubească. Nu poţi sta pur şi simplu în aşteptarea ca "ceva" să se întâmple. Ca "celălalt/cealaltă" să facă ceva.

Nevoia de a fi surprins (=nevoia de a fi copil, = nevoia de a primi fără a da) există cu valori de la zero la infinit.

Infinit sunt cei care doar vor/pot primi.

Zero sunt cei care au nevoie să aibă totul sub control. ORICE surpriză este pentru aceştia negativă.

Este greşit să aştepţi doar surprize şi nu certitudini, este greşit să aştepţi doar certitudini şi nici o surpriză. Este greşit să nu mai fii copil deloc, este greşit să rămâi doar copil.

Toţi avem, în măsură mai mare sau mai mică, nevoia de a fi surprinşi şi avem nevoie de certitudini. Cu cât îmbătrânim, nevoia de certitudine creşte iar cea de surpriză scade...aparent, cel puţin.

De aceea probabil când îmbătrânim, dăm în mintea copiilor... Exagerăm în mijlocul vieţii cu nevoia de certitudine şi uităm de joacă, de surpriză. Apoi nevoia de surpriză vine peste noi, ca o nevoie a organismului pe care am ignorat-o. Din cauza căreia ne-am îmbolnăvit de...bătrâneţe.

Poate că dacă am reuşi să ţinem un echilibru între nevoia de certitudine şi cea de surpriză, nu am mai îmbătrâni niciodată... Doar am muri, aşa, într-o zi. Nu dintr-o boală.

Ci dintr-o certitudine. Dintr-o surpriză.