Impulsuri

                                             Pentru fata mea.
                                             Pentru nepoata mea.
                                             Pentru toţi cei asemeni lor, pentru toţi cei asemeni mie

Impulsurile sunt ca fructele verzi. Când suntem tineri, nerăbdători, le culegem şi muşcăm din ele cu pofta speranţei că vor avea gustul pe care... nici măcar nu ştim exact care este. Doar sperăm, ceva.
De aceea de cele mai multe ori nu ne satisface nici gestul, nici fapta în sine şi (mai ales) rezultatul. De aceea poate atâţia tineri sunt dezorientaţi şi nemulţumiţi, fără a  a şti, fără a fi conştienţi, până la urmă, de ce.
Şi asta se întâmplă pentru că nu ni se îndeplineşte mai nimic. Suntem prada impulsului. Iar rezultatul nu ne mulţumeşte pentru că este crud, este necopt.
Şi astfel rămânem cu speranţa... şi cu un acut sentiment de neîmplinire. Şi ne trezim de multe ori că vânăm prin repetare speranţa ca un fruct necopt să fie de fapt dulce şi copt. Şi nu se prea întâmplă...
Ceea ce câştigăm pe măsură ce înaintăm în vârstă este răbdarea. Răbdarea de a lăsa un fruct să... evolueze. Un fruct se poate coace sau se poate usca şi dispărea. Dacă se usucă, înseamnă că n-a fost să fie. Dacă se coace, există, într-adevăr, posibilitatea să fie stricat pe dinăuntru. Dar şansa de a fi dezamăgiţi este mult mai mică. De fapt, învăţăm să ne reducem numărul de deziluzii.
Este util să învăţăm să avem răbdare, să lăsăm impulsurile să se coacă. Nu să renunţăm la ele. Cele care se vor usca, vor dispărea de la sine. Celelalte se vor coace. Da, poate dura o zi, o lună, zece ani... Dar nu vor mai fi crude. Când ştim că s-au copt? Simţim asta. Diferenţa alegerii între un impuls necopt şi unul copt stă în diferenţa dintre nevoie şi plăcere. Este diferenţa dintre nevoia de a face sex şi plăcerea de a face dragoste, de exemplu.

A-ţi urma orbeşte impulsurile înseamnă de cele mai multe ori a rămâne cu dinţii sterpeziţi de acreala fructului necopt.

Ceea ce riscă să piardă o persoană matură este bucuria. Bucuria riscului, bucuria jocului, bucuria senzaţiei unice de-a alege orbeşte pe baza primului instinct.
Dacă  nu eşti atent şi uiţi să fii tânăr, plata este bucuria. Pe care nu o mai ai. Şi trist este că ceea ce ai câştigat este anulat de ceea ce ai plătit. Pentru că nu te mai poţi bucura, te poţi doar mulţumi. Iar în clipa în care nu te mai poţi decât mulţumi, de fapt ai murit. Pentru că nu mai acţionezi... DOAR re-actionezi. Obiectele doar reacţionează. Fiinţele vii acţionează şi reacţionează.

Poţi fi DOAR tânăr, DOAR matur sau tânăr şi matur / matur şi tânăr.
Un lucru important atunci când eşti DOAR tânăr este imaginea ta despre tine. Modul în care tu te vezi pe tine.
Un alt lucru important pe care trebuie să îl ştii atunci când  eşti tânăr este faptul că dacă vei rămâne în timp DOAR tânăr, dacă  nu te vei maturiza, lumea va trece pe lângă sau peste tine.
Criza acută pe care o au tinerii (nu neapărat de AZI, au avut-o într-o măsură mai mică sau mai mare şi cei de IERI) este lipsa modelelor. Criza de azi stă în modul în care TU TE CONCEPI PE TINE ÎNSUŢI /ÎNSĂŢI.
Cuvântul modern folosit pentru model defineşte însăşi criza în care se află tinerii noştri. IDOL. STAR.
Cititorule, compară cu MODEL. Compară cu MENTOR. Caută în DEX şi vei afla cumplita diferenţă.
Părerea mea este că fiecare tânăr trebuie să îşi fie propriul model. Să se definească pe sine. Sub grija unui mentor.

Şcoala nu face asta. Familia nu face asta. Societatea a uitat să facă asta.
Şi apoi familia se plânge de şcoală şi de societate.
Cititorule, nu găseşti ironică situaţia asta?