Mârlănia începe cu mine. Da, da, cu mine, cel care mă dau rotund că sunt anti-mârlănie, anti-nesimţire, dar care iau senin şi pur câte 4-5 litri din dozatoarele montate pe holuri (neesenţial faptul ca după 2 ore de la montare ele rămân goale). Şi, dacă stau bine să mă gândesc, pot găsi încă o sumedenie de semne de mârlănie în mine: muzică ascultată tare - chiar şi la căşti, vorbitul la mobil în gura mare, vorbitul tare în autobuz... lucruri făcute de mine. Cel care am pretenţii, nu ? Cel care are pretenţii, dar nu de la sine, ci de la ceilalţi.
Şi, dacă staţi bine să vă gândiţi, puteţi găsi o sumedenie de semne de mârlănie în voi înşivă.
Mârlănia nu începe cu alţii. Mârlănia începe cu noi. Cu mine.